Cauta
Arta confectionarii sticlei

Sticla este considerata una dintre cele mai fascinante inventii ale omenirii. Desi, este solida, ea are proprietati ale lichidelor sau, mai degraba, ale unui lichid solidificat. Este transparenta si straluceste, desi, este fabricata din nisip.

Poate ai admirat vreodata frumusetea vitraliilor Catedralei Chartres din Franta, vasele din cristal de Bohemia sau bijuteriile din sticla de Murano, faimoase in intreaga lume si te-ai intrebat cum a aparut sticla, cine a inventat-o sau care este diferenta dintre sticla si cristal. De aceea, noi vom incerca sa-ti dezvaluim o parte din secretele sticlei.

Cum a aparut sticla?
Dovezile arheologice ne arata ca sticla a aparut pentru prima oara in Egipt. In frescele egiptene de la Tell-el Amara, din 1400 i.e.n., se gasesc reprezentate toate fazele fabricarii si prelucrarii sticlei.

Se pare ca si fenicienii cunoasteau secretul fabricarii sticlei, deoarece unele izvoare confirma informatia ca ei exportau in mai multe tari obiecte de podoaba, vase si flacoane din sticla.

Romanii au perfecționat tehnologia egiptenilor, prin construirea unor cuptoare, care permiteau atingerea unei temperaturi inalte, astfel incat, sticla era mai usor de modelat. Ei au inlocuit vergeaua metalica a egiptenilor cu o țeava, avand la un capat un mustiuc din lemn, prin care se sufla, pentru a forma la celalalt capat al tevii o bila din sticla, ce putea fi apoi mai ușor modelata. Aceasta este metoda de fabricare a sticlei prin suflare, pe care o intalnim si astazi.

Romanii, fiind iubitori de frumos, foloseau sticla, in special, la confectionarea obiectelor ornamentale, cum ar fi vase, care imitau chipuri sau reprezentau scene de lupta.Unele dintre acestea erau extrem de apreciate, cum ar fi cupele murrhine, care erau mult mai scumpe decat aurul.

Cu toate inovatiile lor, romanii nu au izbutit, insa, sa obtina sticla transparenta, ci doar translucida.

Sticla de Murano
La inceputul secolului X, in Murano, un port comercial extrem de prosper, aflat pe o insula, in Laguna Venetiana , prelucrarea sticlei devenise ocupatia de baza, iar mesterii sticlari erau extrem de priceputi. Aceasta meserie era foarte apreciata, iar atunci cand un om de rand reusea sa devina mester sticlar, era innobilat si inscris in Cartea de aur a insulei.

Cu ajutorul unor tehnici speciale, unele dintre ele fiind secrete si astazi, ei confectionau sticla cristalina (cristaluri), smalt (smalto), sticla cu insertii de aur (aventurine), sticla cu aspect laptos (lattimo), imitatii de pietre si bine cunoscuta arta millefiori (sticla multicolora).

Un moment critic ce a schimbat fata industriei de fabricare a sticlei de Murano a venit in 1797, cand trupele lui Napoleon cuceresc Venetia, iar atelierele care produceau sticla se inchid in masa. Prea putin sensibil la aceasta arta, Napoleon a mers pana la a desfiinta breasla sticlarilor venetieni, in 1805. Maestrii se raspandesc prin Europa, iar Bohemia devine inima sticlei si a cristalului.

Vitraliile
Originea vitraliilor este necunoscuta. Unii cercetatori spun ca inceputurile vitraliilor se datoreaza ferestrelor ornamentale din alabastru, din zona Marii Mediterane, populata de romani, in care erau incrustate bucati de sticla colorata.

Constructia bisericilor si cresterea importantei acestora a determinat dezvoltarea tehnicilor de fabricare a sticlei colorate. La inceput, acest tip de sticla era folosit la fabricarea diverselor vase de cult, bijuterii sau mozaicuri, iar mai apoi, printr-o tehnica speciala, care a ramas neschimbata pana astazi, mesterii sticlari realizau vitralii, ce erau folosite la ornarea ferestrelor bisericilor.

Aceasta tehnica consta in taierea si slefuirea bucatilor de sticla, urmarindu-se incadrarea stricta a lor intr-un desen, prin fixarea acestora in profile de plumb si lipirea capetelor cu cositor.

Cele mai vechi vitralii au fost create pentru bisericile romano-catolice, cu scopul de a transpune in imagini unele pasaje biblice. Aceste vitralii sunt adevarate picturi. Unele dintre acestea le gasim in manastirea Sf. Pavel, din Jarrow, Anglia si catedrala din Augsburg, Austria, fiind datate din secolul VII.

In anul 1879 John LaFarge, artist si decorator nascut la New York, a creat si brevetat sticla opalescenta, care este realizata prin amestecarea compozitiei cu mai multi coloranti, iar Luois Confort Tiffany a popularizat produsul, folosind ca tehnici taieturile complicate si dispunerea sticlei in mai multe straturi. Mai mult decat atat, Tiffany inlocuieste plumbul cu folia de cupru, ceea ce ii permite sa foloseasca vitraliul si pentru crearea de abajururi, care au avut un mare success, odata cu introducerea iluminatului electric.

Gratie noilor modele abstracte, cubiste, romantice etc. vitraliile sunt folosite si astazi in orice fel de interior, de la cel classic, la cel modern.

Sticla de Bohemia si inceputurile fabricarii cristalurilor
Cu un secol inainte de mesterii venetieni si a lor celebra sticla de Murano, in Bohemia, regiune aflata in Europa Centrala, unde este Cehia de astazi, incepe, prin 1150, productia de sticla colorata, atat pentru vitralii, cat si pentru diverse obiecte de uz comun - vaze, pahare, platouri, candelabre.

In jurul anului 1600 sticlarii din Bohemia au descoperit ca nisipul fin in combinatie cu carbonati de potasiu, calciu, calcar si cuart creeaza o sticla incolora, avand o claritate deosebita, mult mai stabila si de o calitate superioara celei venetiene. Acesta a fost momentul in care cristalul de Bohemia a aparut pentru prima oara in istorie. In scurt timp, mesterii sticlari din Bohemia au devenit faimosi pentru priceperea cu care realizau sticla de cristal.

In 1676, englezul George Ravenscroft a descoperit ca, prin adaugare de oxid de plumb in compozitia sticlei, ea devine mult mai stralucitoare, iar transparenta este mult mai buna.

Sticla nou descoperita era mult mai moale decat sticla fara plumb si, astfel, era mai usor de prelucrat sau taiat. Insa, cu cat concentratia de plumb era mai mare, cu atat era mai greu sa obtii forme clare si exacte. De aceea, Ravenscroft, din dorinta de a realiza obiecte cu forme cat mai frumoase, a ales sa foloseasca plumbul in concentratie mai mica de 30%, chiar daca stralucirea cristalului nu era atat de mare.

Fabricarea sticlei de cristal cu plumb a continuat pana in secolul al XX-lea, atunci cand, in 1932, cei de la Corning Glassworks, New York, au imbunatatit compozitia sticlei cu plumb, obtinand o claritate mai mare. Acest lucru a facut din Steuben Glass, o divizie a fabricii Corning Glassworks, un mare centru de productie a cristalului.

Astfel, la metodele vechi de prelucare a sticlei, cum ar fi: suflarea, turnarea, presarea sau laminarea, s-au adaugat altele noi, cu ajutorul carora s-au obtinut diverse alte tipuri de sticla: sticla termorezistenta (Jena, Pirex sau Duran), sticla termoabsorbanta (cea care din afara pare ca o oglinda), sticla securit etc.

Un alt mare producator de cristaluri este Zwiesel Kristallglas, care a fost fondat in 1872, in orasul german Zwiesel. In 2002 Zwiesel Kristallglas a adus pe piata tehnologia Tritan, care este net superioara metodelor traditionale de realizare a paharelor de cristal. La fabricarea cristalului obisnuit se foloseste oxidul de plumb ca substanta principala, insa, Zwiesel Kristallglas a inlocuit plumbul cu titanul, din dorinta de a mari rezistenta sticlei si, totodata, de a obtine un produs ecologic.

Paharele Zwiesel Kristallglas sunt extrem de apreciate in intreaga lume, ele au forme perfecte si o claritate de briliant, imbinand design-ul elegant cu materialele extrem de durabile.

Sticla, sub toate formele ei, de care beneficiem astazi, iti ofera un plus de confort si, de multe ori, iti incanta privirea. Prelucrarea acestui material a capatat o valoare estetica, ridicanduse la rangul de arta.

Vezi produsul Vezi produsul Vezi produsul Vezi produsul
Vezi produsul

Copyright©Pentrugatit.ro
Site realizat de PentruGatit.ro