Cauta
Istoria vinului




 
 
 

Care au fost primii cultivatori ai vitei-de-vie

Vinul a fost intotdeauna considerat licoarea zeilor. Romanii l-au numit vinum, denumire care s-a si pastrat, iar Alexandru cel Mare spunea despre vin ca este "sangele vitei-de-vie, puterea pamantului si eternitatea soarelui".

Cultivarea vitei-de-vie dateaza din timpuri stravechi. Prima atestare scrisa in ceea ce priveste viticultura apare in Vechiul Testament, unde se povesteste despre Noe, care avea o podgorie si facea vin. Se presupune ca vita-de-vie a fost adusa din Asia Mica, in urma cu 8.000 de ani si a fost cultivata intens de greci si fenicieni, care erau recunoscuti in regiunea mediteraneana ca fiind mari producatori de vin, iar numeroasele fresce descoperite in mormintele din Valea Nilului confirma ca si egiptenii s-au ocupat de cultivarea vitei-de-vie. Romanii au fost, insa, cei care au raspindit aceasta practica in toata Europa.

Cel mai vechi vin a fost descoperit de arheologi, in germania, in anul 1867, intr-un sarcofag romanic. Amfora din sticla galben-verzuie datata 325 d.Hr., avand manerele sub forma unor delfini, este singura care si-a pastrat continutul. Vinul avea foarte mult sedimente, in plus, continea si ulei de masline, pe care romanii il foloseau pentru a preveni oxidarea.

Romanii au invatat popoarele cucerite arta vinificatiei, iar soiuri diverse de vin, cum ar fi Riesling, Pinot Noir, Chardonnay si Cabernet au fost obţinute din struguri care deja creşteau pe teritoriul Frantei sau Germaniei de astazi.

In ceea ce priveste Romania, prima mentiune scrisa despre viticultura dacica o avem de la geograful antic Strabo (66 i.Hr. -  24 i.Hr.). Ea se refera la masura adoptata de regele Burebista (82 i.Hr. - 44 i.Hr.), fauritorul statului dac centralizat, privind desfiintarea viilor. Se banuieste ca decizia luata de Burebista, in urma sfatului marelui preot Deceneu, nu a avut neaparat ca scop curmarea exceselor populatiei, in ceea ce priveste consumul de vin, cat mai ales desfiintarea tentatiei pe care viile din Dacia o exercitau asupra popoarelor straine, care veneau aici, mai cu seama din rasarit, atrase de roadele viilor din Dacia.

In cea mai veche scriere medicala, o farmacopee sumeriana descoperita in Nipur, in anul 1910, gasim recomandari de utilizare a vinului, in tratarea diferitelor boli. Este mentionata bautura "tabatu", o bautura medicala babiloniana pe baza de vin amestecat cu apa. Primele aplicatii medicale ale vinului au fost legate de capacitatea sa antiseptica si antiinflamatoare, fiind indicat in tratarea ranilor si a infectiilor.

In antichitate, vinul se lasa mult la pastrare. Vinurile grecesti si romane, sigilate in vase din lut (amfore) erau ingropate in pamant, se pastrau 15-20 ani si doar dupa aceea puteau fi considerate bune pentru consum. Pastrarea vinului in butoaie de lemn era practicata de catre gali, iar romanii foloseau butoaiele pentru a transporta vinul pe cale maritima, iar pentru pastrare, continuau sa foloseasca amforele, care erau astupate cu dopuri si ceara, pentru a preveni contactul vinului cu aerul.


Cum a aparut sampania

La mijlocul secolului XVIII, Pierre Pérignon, calugar la abatia Hautvillers, amplasata pe malul raului Marna, in centrul regiunii Champagne, este primul care a studiat procesul fermentarii secundare a unor soiuri de vin imbuteliat. Interesant este faptul ca Pérignon era orb. Totusi, avea un gust extraordinar de fin si o memorie impresionanta cand venea vorba despre vinuri. Cunostea in detaliu nu doar podgoriile care apartineau manastirii Hautvillers, dar si pe cele din imprejurimi. Potrivit unei legende, Pérignon ar fi fost luat prin surprindere de o pocnitura puternica, atunci cand a destupat o sticla de vin. Parintele si-a dat repede seama ca vinul, care din anumite motive nu a fermentat suficient pana la imbuteliere, odata cu sosirea primaverii a inceput sa fermenteze din nou in sticla deja astupata si, din aceasta cauza, a devenit spumos.


Marea invazie a filoxerei

Un moment de cotitura in industria de vinificatie a Europei il reprezinta marea invazie a filoxerei, din a doua jumatate a secolului XIX. Phylloxera vastatrix este o insecta, ce provine din America de Nord si care ataca radacinile si frunzele vitei-de-vie, planta uscandu-se in timp. Intre anii 1860 - 1890, din America a fost adusa din greseala aceasta insecta, care a facut ravagii in podgoriile din Europa. La acea vreme, viile nord-americane erau adaptate la atacul acestei insecte, pentru ca aveau scoarta radacinii mai groasa, iar insecta nu o putea strapunge. Astfel ca, solutia a fost aceea de a aduce din America butasi imuni la filoxera, care au fost altoiti cu soiurile europene. Asa au rezultat primele soiuri hibride de struguri, cum le stim astazi, unele mai putin valoroase in privinta calitatii strugurilor, dar mult mai rezistente la daunatori si cu o productivitate mult mai ridicata.


Tehnologia obtinerii vinului

Tehnologia obtinerii vinului a ramas aproape neschimbata, de-a lungul timpului, ea implicand parcurgerea anumitor etape. Mai intai, strugurii sunt zdrobiti intr-un zdrobitor, iar timp de 9-15 zile ei se afla in procesul de fermentare, astfel incat, zaharul se descompune in alcool si dioxid de carbon. Deci, taria bauturii depinde de continutul de zahar din struguri. Dupa fermentare, strugurii zdrobiti se scurg, fara a fi supusi presiunii, iar procesul se numeste chiar scurgere. Partea ramasa se preseaza, astfel se obtine "prima tarie". Structura vinului consta practic in amestecarea "scurgerii" cu "prima tarie". Apoi, vinul astfel obtinut este filtrat si imbuteliat.


Invechirea vinului

Vinul recent imbuteliat este numit "tanar", de aceea, pretul este mai scazut. Vinurile vechi sunt foarte scumpe, deoarece, procesul de invechire este unul indelungat si greoi. Invechirea unui vin presupune multa munca, atentie si cunostinte aprofundate in domeniu. Pentru a fi invechit, vinul trebuie sa fie neaparat sanatos. El va fi depozitat in butoaie de stejar sau in sticle cu dopuri sterile. Inclinatia sticlei trebuie sa fie la un anumit unghi, in asa fel, incat, dopul sa ramana umed in interior. Altfel, intra aerul in sticla si vinul se strica. Este foarte important ca temperatura la care se pastreaza vinul sa fie constanta, de 10 - 12 grade Celsius. Orice fluctuatie de temperatura poate altera vinul.

Vinul a fost folosit din totdeauna ca produs alimentar, chiar si curativ, cu efecte benefice asupra organismului si cu rezultate foarte bune in tratarea unor boli cardiace si ale sistemului circulator. Vinul rosu ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange, stimuland circulatia periferica, iar vinurile albe sunt diuretice, bune pentru rinichi.

La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizeaza digestia si mentine starea de confort digestiv. Fara doar si poate, un pahar de vin baut la masa, tine medicul la distanta.

Copyright©Pentrugatit.ro
Site realizat de PentruGatit.ro